Casa cu zodii și ceas - Casa Irimescu-Cândești
Mesajul care se desprinde din povestea casei Irimescu Cândești aflată la numărul 1 al Străzii Ion C. Visarion din Târgoviște, este elocvent pentru povestea din spatele acestuia: „ Teme-te de reversul medaliei! “.
Proprietarul casei, Ion Irimescu-Cândeşti, a fost licențiat în Drept, fruntaș al baroului dâmbovițean și membru marcant al Partidului Naţional Liberal, făcând parte din conducerea PNL Dâmboviţa, calitate în care a obținut și un post de parlamentar în perioada interbelică. A fost ales Deputat din partea liberalilor timp de 6 ani și a îndeplinit şi funcţia de prefect al judeţului Dâmbovița în 1927, iar în 1945 a plecat din vechea organizaţie liberală şi se pare că a înfiinţat în Dâmboviţa Partidul Naţional Liberal-Tătărescu.
A fost colaborator al unor publicaţii precum „Voinţa” şi „Viitorul Dâmboviţei” și și-a încercat și talentul de scriitor, publicând în tinerețe o piesă de teatru numită „Jertfa”, care a fost prefațată de către Ion Alexandru Brătescu Voinești! Și într-adevăr, vom vedea, că a trebuit să plătească „ceva” prin jertfă. Nu vom afla niciodată ce anume a fost acel „ceva”, pentru care a pățit următoarele: a avut doi copii, o fată și un băiat. Până aici, totul bine. Bucurie. Fiica, însă, ca „fata babei”, nu numai că era foarte urâtă, dar și nemaipomenit de încrezută (vă puteți imagina cum era, dacă istoria consemnează). S-a căsătorit totuși de tânără și a plecat din oraș. Norocul încrezutului! (știți voi, zicala cu fudulul). Mă rog, să nu ne pierdem în provincialisme... Băiatul, Șerban, se considera, de asemenea, foarte deștept, fiind absolvent al Liceului Ienăchiță Văcărescu, însă, nu a reușit să treacă examenul de intrare la facultatea de Medicină (cred și eu, pe vremea aceea mă gândesc că era imposibil de greu). Cu toate acestea, în 1940, Șerban Irimescu a plecat să facă studii universitare la Charlottenburg, lângă Berlin. Nu a mai apucat să se întoarcă în orașul natal, deoarece a căzut victimă bombardamentelor teribile ale anglo-americanilor asupra Berlinului. A doua jertfă, după cea scrisă.
A treia jertfă și ultima: După terminarea războiului în 1945, Irimescu Cândești, fostul lider liberal a încercat să facă un compromis cu noua putere comunistă, crezând că poate va salva cumva casa și averea, lucru ce nu s-a întâmplat. Ion Irimescu a fost alungat din proprietatea sa și a murit în condiții mizere într-o căsuță dintr-o suburbie a orașului.
De ce casa pare că nu i-a vrut? Nepăsătoare, și-a urmat zodia(ile) ei, niște ornamente dispuse pe latura din spate a clădirii: 12 basoreliefuri ce reprezintă cele 12 zodii şi un ceas care arată încă de la început ora 12 și 7 minute. Semnificația acestor detalii a rămas încă nedescoperită. Însă, se presupune doar că arhitectul târgoviştean de origine italiană Romano de Simon (1900-1981), care a ridicat casa în anii 1930 și care şi-a finalizat studiile la Academia de Belle Arte din Parma, s-a inspirat din basoreliefurile cu semne zodiacale din Catedrala din Parma.
Atât de simplu... și totuși, așa să fie?!
Proprietarul casei, Ion Irimescu-Cândeşti, a fost licențiat în Drept, fruntaș al baroului dâmbovițean și membru marcant al Partidului Naţional Liberal, făcând parte din conducerea PNL Dâmboviţa, calitate în care a obținut și un post de parlamentar în perioada interbelică. A fost ales Deputat din partea liberalilor timp de 6 ani și a îndeplinit şi funcţia de prefect al judeţului Dâmbovița în 1927, iar în 1945 a plecat din vechea organizaţie liberală şi se pare că a înfiinţat în Dâmboviţa Partidul Naţional Liberal-Tătărescu.
A fost colaborator al unor publicaţii precum „Voinţa” şi „Viitorul Dâmboviţei” și și-a încercat și talentul de scriitor, publicând în tinerețe o piesă de teatru numită „Jertfa”, care a fost prefațată de către Ion Alexandru Brătescu Voinești! Și într-adevăr, vom vedea, că a trebuit să plătească „ceva” prin jertfă. Nu vom afla niciodată ce anume a fost acel „ceva”, pentru care a pățit următoarele: a avut doi copii, o fată și un băiat. Până aici, totul bine. Bucurie. Fiica, însă, ca „fata babei”, nu numai că era foarte urâtă, dar și nemaipomenit de încrezută (vă puteți imagina cum era, dacă istoria consemnează). S-a căsătorit totuși de tânără și a plecat din oraș. Norocul încrezutului! (știți voi, zicala cu fudulul). Mă rog, să nu ne pierdem în provincialisme... Băiatul, Șerban, se considera, de asemenea, foarte deștept, fiind absolvent al Liceului Ienăchiță Văcărescu, însă, nu a reușit să treacă examenul de intrare la facultatea de Medicină (cred și eu, pe vremea aceea mă gândesc că era imposibil de greu). Cu toate acestea, în 1940, Șerban Irimescu a plecat să facă studii universitare la Charlottenburg, lângă Berlin. Nu a mai apucat să se întoarcă în orașul natal, deoarece a căzut victimă bombardamentelor teribile ale anglo-americanilor asupra Berlinului. A doua jertfă, după cea scrisă.
A treia jertfă și ultima: După terminarea războiului în 1945, Irimescu Cândești, fostul lider liberal a încercat să facă un compromis cu noua putere comunistă, crezând că poate va salva cumva casa și averea, lucru ce nu s-a întâmplat. Ion Irimescu a fost alungat din proprietatea sa și a murit în condiții mizere într-o căsuță dintr-o suburbie a orașului.
De ce casa pare că nu i-a vrut? Nepăsătoare, și-a urmat zodia(ile) ei, niște ornamente dispuse pe latura din spate a clădirii: 12 basoreliefuri ce reprezintă cele 12 zodii şi un ceas care arată încă de la început ora 12 și 7 minute. Semnificația acestor detalii a rămas încă nedescoperită. Însă, se presupune doar că arhitectul târgoviştean de origine italiană Romano de Simon (1900-1981), care a ridicat casa în anii 1930 și care şi-a finalizat studiile la Academia de Belle Arte din Parma, s-a inspirat din basoreliefurile cu semne zodiacale din Catedrala din Parma.
Atât de simplu... și totuși, așa să fie?!
Autor articol,
Cornel Marculescu
Cornel Marculescu
