Casa Baron Barbu Bellu
Casa Baron Barbu Bellu, construită în 1830, prezintă un foișor, patru încăperi și o sală, atât la primul nivel cât și la cel superior. Clădirea este surprinzătoare și astăzi prin orientarea fațadei către curte și nu către stradă, explicația constând în faptul că până la mijlocul secolului XX, axul străzii era situat cu cca. 20-30 metri mai la nord.
Revenind la baronul Barbu Bellu trebuie să spunem că de numele lui se leagă și apariția celei mai mari necropole din Romania: Cimitirul Bellu din București. Tradiția amintește că Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al Cultelor și Justiției, este donatorul terenului sau al unei părți din vechiul Cimitir Bellu; de altfel, celei dintâi biserici din cimitir i se spunea " Mănăstirea Bellu". Barbu Bellu era fiul logofătului Alexandru Bellu (1799-1853), căsătorit cu Irina, fiica marelui ban Barbu Văcărescu și strănepoata lui Ienăchiță Văcărescu, originea familiei și a numelui Bellu se ridică în secolul al XVIII-lea din localitatea Bella din Macedonia.
În perioada interbelică imobilul a fost în întregime proprietatea lui Ion Dimitriu, fratele frantașului politic liberal Constantin Dimitriu, fost prefect al județului Dâmbovița în 1907 , secretar general al Ministerului de Interne între 1914-1916, ministru al comunicațiilor (4 iunie 1927 - 3 noiembrie 1928) și ministru ad-interim al lucrărilor publice (4-6 iunie 1927) în guvernele conduse de Barbu Știrbey, Ion I. C. și Vintilă Brătianu; și ministru al muncii, sănătății și ocrotirii sociale (14 noiembrie 1933 - 26 februarie 1934) în guvernele conduse de Ion G. Duca, Constantin Angelescu și Gheorghe Tătărăscu, dar și președinte al Senatului din 15 noiembrie 1935 până în 16 noiembrie 1936.
Revenind la baronul Barbu Bellu trebuie să spunem că de numele lui se leagă și apariția celei mai mari necropole din Romania: Cimitirul Bellu din București. Tradiția amintește că Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al Cultelor și Justiției, este donatorul terenului sau al unei părți din vechiul Cimitir Bellu; de altfel, celei dintâi biserici din cimitir i se spunea " Mănăstirea Bellu". Barbu Bellu era fiul logofătului Alexandru Bellu (1799-1853), căsătorit cu Irina, fiica marelui ban Barbu Văcărescu și strănepoata lui Ienăchiță Văcărescu, originea familiei și a numelui Bellu se ridică în secolul al XVIII-lea din localitatea Bella din Macedonia.
În perioada interbelică imobilul a fost în întregime proprietatea lui Ion Dimitriu, fratele frantașului politic liberal Constantin Dimitriu, fost prefect al județului Dâmbovița în 1907 , secretar general al Ministerului de Interne între 1914-1916, ministru al comunicațiilor (4 iunie 1927 - 3 noiembrie 1928) și ministru ad-interim al lucrărilor publice (4-6 iunie 1927) în guvernele conduse de Barbu Știrbey, Ion I. C. și Vintilă Brătianu; și ministru al muncii, sănătății și ocrotirii sociale (14 noiembrie 1933 - 26 februarie 1934) în guvernele conduse de Ion G. Duca, Constantin Angelescu și Gheorghe Tătărăscu, dar și președinte al Senatului din 15 noiembrie 1935 până în 16 noiembrie 1936.
Autor articol,
Cornel Mărculescu
Cornel Mărculescu
