Personalităţi care au vizitat Târgoviştea

A fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. In 1927 vizitează Curtea Domnească din Târgovişte însoţit de cursanţii Universităţii Populare din Vălenii de Munte, unde ţine un memorabil discurs în care evocă importanţa istorică a oraşului Târgovişte.

A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu ajunge la Târgovişte în vara anului 1867 împreună cu trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, iar cu această ocazie el vizitează Curtea Domnească rămânând profund impresionat de „ruinurile” acesteia.

General și politician francez. În 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul francez, iar în 1958 a fost ales președinte al Franței, post pe care l-a păstrat pâna în 28 aprilie 1969 când a demisionat din funcția de președinte al statului.
La 17 aprilie 1968 Charles de Gaulle însoţit de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, vizitează Curtea Domnească din Târgovişte.

Profesor, istoric şi lingvist franco-român. El este recunoscut pentru sprijinul său în revoluţia din Ţările Române din 1848.
In 1844 marele istoric francez vizitează Curtea Domnească din Târgovişte careia îi face o sumară descriere.

Născut în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza, devine elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica.
A fost poet şi fabulist român, considerat cel mai mare poet român dinainte de Eminescu. Vizitează în repetate rânduri Curtea Domnească din Târgovişte, aceasta fiind evocată într-o tulburătoare poezie "Adio. La Târgovişte".

Un cunoscut pictor de origine bretonă, după călătoriile intreprinse în Orient, acesta ajunge în Ţările Române unde surprinde în lucrările sale o serie de monumente din Moldova şi Ţara Românească printre care şi ,,Ruinele Curţii Princiare din Târgovişte”.
Albumul ce ilustrează monumente din Ţara Românească va fi publicat la Paris în 1843 sub numele de Album Valah.

A fost fiul cel mare al lui Leopold, Prinț de Hohenzollern și a infantei Antónia a Portugaliei. În 1905 devine comandant onorific al Regimentului III Dâmboviţa nr.22. La 10 mai, cu prilejul jubileului de 40 de ani de la urcarea pe tron a Regelui Carol I, Regimentului III Dâmboviţa nr.22 condus de Wilhem de Hohenzollern, a defilat în faţa Regelui Carol I. În timpul inspecțiilor efectuate în cadrul regimentului dâmboviţean, în anul 1910, comandantul onorific al regimentului vizitează şi ruinele Curţii Domneşti.

După ce-și face studiile la București și Paris, intră în 1824 în administrația publică a țării, la Ministerul de Justiție și de Externe, dar demisionează în 1834, trăind până la 1842 la Paris și Viena. Reîntors, conduce opoziția contra domnului Alexandru D. Ghica și reușește să ia tronul fiind domn al Ţării Româneşti în perioada 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848. În calitate de conducător al ţării intreprinde lucrari de restaurare la o serie de monumente printre care şi Curtea Domnească din Târgovişte, în 1847 inspectează lucrările de restaurare ale Turnului Chindia.

Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză, a fost fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu . Elena, s-a logodit cu tânărul principe Ferdinand, nepotul regelui, prinţul moştenitor al tronului. Logodna însă a avut un final nefericit, stârnind un imens scandal, astfel devenită persona non grata, din ordinul regelui Carol I, Elena Văcărescu s-a refugiat în Italia, ca mai apoi să se stabileasca la Paris. Cu ocazia revenirii în ţara vizitează Văcăreştii şi Târgoviştea, unde face un popas la Curtea Domnească ,,Chindia este turnul care domină Târgoviştea, rămăşiţă a vechiului castel al voievozilor, turn trandafiriu asupra căruia ochii mei de copil s-au oprit de atâtea ori”.