Centrul Vechi

Centrului Vechi este cel mai animat loc al Târgoviștei, fiind zona unde se găsesc cele mai mai multe restaurante.

Localurile din zonă – fie că e vorba de restaurante, pub-uri și cluburi, ceainării și cafenele, cofetării și gelaterii – oferă o ambianță caldă, primitoare și meniuri tradiționale, dar și din bucătăria internațională.

Restaurante și bistrouri de bun gust și cu meniuri rafinate vom găsi și de-a lungul Căii Domnești – cea mai veche arteră a orașului, amintită încă din veacul al XVII-lea.
Astfel de localuri se mai găsesc și pe bulevardului Carol I (la nr. 3, 7 și 23) dar și în partea adiacentă (str. Arsenalului). Unul dintre cele mai vechi cluburi din Târgoviște, destinat iubitorilor de muzică bună (în special rock), care găzduiește lunar concerte ori spectacole de teatru sau de improvizație, cu participarea actorilor de la Teatrul „Tony Bulandra”, se găsește la numai 15 minute de mers pe jos din centru, pe Bd. I.C. Brătianu, la nr. 3.

Principala zonă comercială, largă și pietonală, cunoscută sub denumirea generică „Mondial”, sau cea precizată pe hărți – Piața Tricolorului –, se află vizavi de impozanta clădire a Prefecturii și Consiliului Județean. Tot parte a aceleiași zone comerciale pot fi considerate laturile de vest, respectiv estică a bulevardelor Libertății și Mircea cel Bătrân, continuată spre sud de bulevardul Independenței încă circa 2 km, până în zona Caraiman, precum și spre nord, în lungul străzii Stelea.

Vom găsi aici magazine de haine, de stofe, librării, patiserii, produse electronice, precum și principalele supermarketuri din oraș.

Artera principală a zonei este strada Alexandru Ioan Cuza, pornind din sudul Curţii Domneşti şi mergând până în piaţa Mitropoliei. Ca zonă cu o puternică dinamică economică şi financiară, şi-a schimbat periodic fizionomia, cea mai mare parte a construcţiilor componente fiind înlocuite treptat cu altele.

Majoritatea clădirilor pe care le vedem astăzi sunt construite în secolul XIX şi la începutul secolului XX, unele chiar în perioada 1930-1940.

Caracteristica urbanistic-arhitecturală de bază a axei respective o constituie lăţimea mică la stradă a frontului proprietăţii şi adâncimea mare. În faţă se afla construcţia, care avea parter, etaj şi pivniţă, la parter găsindu-se prăvălia şi la etaj locuinţa negustorului. În spate se afla o construcţie de locuit care putea fi cazare pentru personal, pentru străini sau spaţii de producţie.

Întrucât cele două secţiuni ale construcţiei aveau rosturi şi funcţiuni sensibil diferite, iar din punct de vedere structural şi constructiv nu alcătuiau o unitate propriu-zisă, înlocuirea fiecăreia dintre ele se putea face separat de cealaltă. Astfel se întâlnesc frecvente situaţii în care cele două componente au date de construcţie diferite.

De regulă partea de la stradă, de care era legat prestigiul proprietarului şi nivelul cifrei de afaceri, se înnoise mai des, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din exemplele care se păstrează.