Cercul Militar (fostă Casa Armatei)
Orice clădire are un destin, asemenea oamenilor. Unele sunt mai vitregite decât altele. Unele au avut momente de glorie deplină, dar au suferit totodată reversul medaliei: ani și ani de părăsire. Inima lor a înghețat de când nimeni nu mai are nevoie să le încălzească. Este și povestea Casei Armatei din Târgoviște.
A fost odată o sală de spectacole cu o înfățișare cuceritoare și o acustică aparte. A fost construită din generozitatea lui George Caïr (prefect al județului Dâmbovița între 1905-1907) care a donat toate veniturile sale obținute din vânzarea propriilor cărți. Construită într-un an (1906-1907)...ar trebui redescoperite metodele de acum 100 de ani!, după planurile arhitectului Enache Lăzărescu, sala s-a numit la inaugurare „Societatea de arme, gimnastică și dare de semn”, practicându-se sporturi de sală, cum ar fi: tirul, scrima și, mai ales, gimnastica suedeză (mișcări simple concepute pe baza unor exerciții elaborate de kinetoterapeuți).
Pe lângă aceste activități constante, au avut loc importante momente culturale: piesele de teatru „Curcanii” de G. Ventura și „O noapte furtunoasă” a lui I. L. Caragiale, opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, opereta „Vagabondul” de Ziherer, spectacol organizat de Gheorghe Russu în cadrul „Reuniunii muzicale de cântece”. Tot Gheorghe Russu este cel care a înființat corala „Cântarea României” cu sediul la Sala de Arme și a reușit să-l invite pe George Enescu să concerteze în Târgoviște, în iunie 1919. Cu acea ocazie, muzicianul care avea să devină emblema culturală a României a donat și 2000 lei ca prim fond pentru un stadion (da, este chiar cel de lângă sala unde a cântat). Asta peste cei 1500 de lei puși pentru rotunjirea sumei obținute din biletele la concertele pe care le-a susținut pentru strângerea de fonduri necesare restaurării Bisericii Sfinții Împărați, ctitorită de Matei Basarab. Câți bani sau cât timp a donat fiecare târgoviștean de astăzi pentru un obiectiv util comunității?
În perioada interbelică, Sala de Arme a fost însuflețită de artiști de renume: Maria Filloti, Gheorghe Storin, Agespina Macri, Ion Manolescu, Ion Iancovescu, Grigore Vasiliu Birlic, Mărioara Voiculescu, Sonia Cluceru și Radu Beligan. De asemenea, pe scena de la Sala de Arme a avut loc în 1913 un Mare concert bisericesc-național. Aici se organizau conferințe pe teme de literatură, artă, cultură, istorie, dar și serbări școlare sau congrese cu impact național.
Pe lângă numeroase spectacole care au fost puse în scenă aici, ca urmare a invitației gazetarului Jean Vasiliu, au fost prezenți la Sala de Arme o serie de scriitori consacrați: Ion Minulescu, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Șerban Cioculescu, Radu Gyr, I. C. Vissarion, Victor Eftimiu și Ionel Teodoreanu. Curgeau râuri de poezie, de cuvinte meșteșugite și de idei valoroase. Se rosteau idealuri. Se dezbăteau filosofii… care astăzi pot părea fără sens, dar atunci erau hrană. Trebuie amintit despre Sala de Arme și faptul că pentru o perioadă a funcționat aici și o sală de cinematograf, unde a fost proiectat primul film sonor „Jeanine”, o peliculă franceză având ca subiect luptele aeriene dintre francezi si germani din Primul Război Mondial. După anul 1950, la Sala de Arme s-a instalat Casa de Cultură a orașului. Ulterior clădirea a fost preluată de către armată primind denumirea de Casa Armatei, iar în prezent se numește Cercul Militar. Armata avea/are? bunul renume că unde pune mâna, ies lucruri de calitate, durabile. Acum suntem atât de pacifiști încât nici obiectivele civile nu mai pot fi întreținute? Unde-s mândria și onoarea militare? Un edificiu cu ștaif … aveam și noi. Să îl readucem la viață cât mai există oamenii care i-au cunoscut strălucirea inițială. Nu se mai întâmplă nimic acum… S-a așternut tăcerea… au rămas semne ale acestor întâlniri de la Târgoviște în cartea „Scriitori care au devenit amintiri” scrisă de Virgil Carianopol.
A fost odată o sală de spectacole cu o înfățișare cuceritoare și o acustică aparte. A fost construită din generozitatea lui George Caïr (prefect al județului Dâmbovița între 1905-1907) care a donat toate veniturile sale obținute din vânzarea propriilor cărți. Construită într-un an (1906-1907)...ar trebui redescoperite metodele de acum 100 de ani!, după planurile arhitectului Enache Lăzărescu, sala s-a numit la inaugurare „Societatea de arme, gimnastică și dare de semn”, practicându-se sporturi de sală, cum ar fi: tirul, scrima și, mai ales, gimnastica suedeză (mișcări simple concepute pe baza unor exerciții elaborate de kinetoterapeuți).
Pe lângă aceste activități constante, au avut loc importante momente culturale: piesele de teatru „Curcanii” de G. Ventura și „O noapte furtunoasă” a lui I. L. Caragiale, opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, opereta „Vagabondul” de Ziherer, spectacol organizat de Gheorghe Russu în cadrul „Reuniunii muzicale de cântece”. Tot Gheorghe Russu este cel care a înființat corala „Cântarea României” cu sediul la Sala de Arme și a reușit să-l invite pe George Enescu să concerteze în Târgoviște, în iunie 1919. Cu acea ocazie, muzicianul care avea să devină emblema culturală a României a donat și 2000 lei ca prim fond pentru un stadion (da, este chiar cel de lângă sala unde a cântat). Asta peste cei 1500 de lei puși pentru rotunjirea sumei obținute din biletele la concertele pe care le-a susținut pentru strângerea de fonduri necesare restaurării Bisericii Sfinții Împărați, ctitorită de Matei Basarab. Câți bani sau cât timp a donat fiecare târgoviștean de astăzi pentru un obiectiv util comunității?
În perioada interbelică, Sala de Arme a fost însuflețită de artiști de renume: Maria Filloti, Gheorghe Storin, Agespina Macri, Ion Manolescu, Ion Iancovescu, Grigore Vasiliu Birlic, Mărioara Voiculescu, Sonia Cluceru și Radu Beligan. De asemenea, pe scena de la Sala de Arme a avut loc în 1913 un Mare concert bisericesc-național. Aici se organizau conferințe pe teme de literatură, artă, cultură, istorie, dar și serbări școlare sau congrese cu impact național.
Pe lângă numeroase spectacole care au fost puse în scenă aici, ca urmare a invitației gazetarului Jean Vasiliu, au fost prezenți la Sala de Arme o serie de scriitori consacrați: Ion Minulescu, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Șerban Cioculescu, Radu Gyr, I. C. Vissarion, Victor Eftimiu și Ionel Teodoreanu. Curgeau râuri de poezie, de cuvinte meșteșugite și de idei valoroase. Se rosteau idealuri. Se dezbăteau filosofii… care astăzi pot părea fără sens, dar atunci erau hrană. Trebuie amintit despre Sala de Arme și faptul că pentru o perioadă a funcționat aici și o sală de cinematograf, unde a fost proiectat primul film sonor „Jeanine”, o peliculă franceză având ca subiect luptele aeriene dintre francezi si germani din Primul Război Mondial. După anul 1950, la Sala de Arme s-a instalat Casa de Cultură a orașului. Ulterior clădirea a fost preluată de către armată primind denumirea de Casa Armatei, iar în prezent se numește Cercul Militar. Armata avea/are? bunul renume că unde pune mâna, ies lucruri de calitate, durabile. Acum suntem atât de pacifiști încât nici obiectivele civile nu mai pot fi întreținute? Unde-s mândria și onoarea militare? Un edificiu cu ștaif … aveam și noi. Să îl readucem la viață cât mai există oamenii care i-au cunoscut strălucirea inițială. Nu se mai întâmplă nimic acum… S-a așternut tăcerea… au rămas semne ale acestor întâlniri de la Târgoviște în cartea „Scriitori care au devenit amintiri” scrisă de Virgil Carianopol.
Autor articol,
Cornel Mărculescu
Cornel Mărculescu
