Biserica Mare Domnească

Ctitorie a lui Petru Cercel (1583-1585), Biserica Mare Domnească a fost zidită în același timp cu Casa Domnească și alături de aceasta, în anul 1584. Lăcașul poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului" și a fost realizat după modelul bisericilor de tipul cruce greacă înscrisă.
Monumentul se distinge de lăcașurile ridicate la sfârșitul secolului al XVI-lea prin proporțiile sale nemaiîntâlnite până atunci, dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior măsurând 14 x 30 m.

Deasupra intrării în naos, pentru familia domnească, Petru Cercel adaugă un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele două construcții.

În Biserica Mare Domnească găsim cea mai amplă galerie a unor chipuri de domnitori munteni, păstrată și reprezentată de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic și documentar. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brâncoveanu și Petru Cercel (în postura de ctitori, ținând macheta bisericii), urmați de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Șerban, Constantin Cârnul, Șerban Cantacuzino și Radu Mihnea.