Casele domnești

Prima casă domnească.
Prima construcție din piatră din Curtea Domnească și din oraș este aceea înălțată de Mircea cel Bătrân la sfârșitul secolului XIV, alături, spre sud de biserica ridicată ulterior de același domnitor. Se păstrează, sub casa din secolul XV, numai laturile beciului din bolovani de râu, cu dimensiunile de 15 x 6 m și un gârlici lung pe latura scurtă, iar accesul se face pe nord. Inițial, această cladire era protejată de un gard dublu din stâlpi de lemn.

Casa Domnească din secolul al XV-lea.
Construită în deceniul trei-patru al sec. al XV-lea și urmând modelul celei de la Argeș, Casa Domnească era amplasată foarte aproape de una din laturile zidului din incintă. Construită pe un plan dreptunghiular, care în exterior măsura 32x29 m, din ziduri groase de circa 2 m, casa avea pivnița pe întreaga suprafață, cu patru nave paralele, peste care se ridica parterul în care exista o sală mare (circa 6 x 12 m) - probabil sala de ceremonii și a adunării sfatului domnesc - amplasată pe latura estică - și încaperi destinate locuinței domnitorului și a familiei sale.

Casa Domnească din secolul al XVI-lea. Ruinele Palatului Petru Cercel
În 1584, voievodul Petru Cercel concepe construcția unei clădiri inspirată din principiile de compoziție ale palatelor văzute în timpul peregrinărilor sale prin Europa. Compunerea casei și decorarea fațadelor clădirii sunt elemente nou introduse, dar se face simțită și tradiția locală, imprimată de meșterii autohtoni. Casa Domnească, construită de Petru Cercel, "palat mic, dar frumos și măreț", situată lângă latura de sud a primei case domnești, dar complet separată de aceasta, era compusă din pivnițe, parter și etaj. Pivnițele păstrate până astăzi în aspectul inițial, sunt amplasate în axul clădirii, având planul în forma unui pătrat cu latura de 12 m, împărțit în patru compartimente egale, dispuse în jurul unui pilon masiv.
Ruinele Palatului Petru Cercel
Intrarea se făcea, inițial, printr-un gârlici subteran boltit, lung de 25 m și era amplasat pe latura de vest. Parterul adăpostea cancelariile domnești și era alcătuit din 10 încăperi, dintre care una mai mare era dispusă transversal la extremitatea sudică. Etajul cuprindea apartamentele de locuit ale voievodului și ale familiei sale și era complet separat de parter, fiind accesibil numai din exterior print-o scară aflată pe fațada de vest, iar printr-un coridor se făcea legatura directă cu Biserica Mare. Casele erau acoperite cu țiglă smălțuită.

Palatul din secolul al XVII-lea.
Matei Basarab încheie, în 1654, refacerea caselor domnești, înălțând un etaj peste casa din secolul XV și unind-o cu cea nouă printr-un coridor de racord, rezultând un adevarat palat, unitar arhitectonic. Distrus în 1659, palatul este renovat de Constantin Brâncoveanu. La interior se refac bolțile și pardoselile, iar încăperile se împodobesc cu stucatură și picturi. Pe fațada de răsărit a casei Petru Cercel se construiește o loggie cu scară de acces spre grădină, iar o a doua spre vest, peste o prispă construită de Matei Basarab, schimbând și orientarea accesului la beci pe latura dinspre Biserica Mare Domnească.