Biserica Sf. Atanasie şi Chiril

Dintre bisericile medievale, Biserica Albă are o poveste aparte. Biserica Albă se află pe Calea Domnească, la nr. 287, către Poarta Bucureştilor. Este denumită astfel spre a se deosebi de Biserica Roşie, zidită de vornicul Coandă prin 1545 şi aflată lângă Biserica Albă. Biserica Albă are o poveste aparte, de la datarea „legendară” a acesteia, până la modul în care au trecut peste ea anii, sute de ani, din secolul al XVI-lea şi până în secolul XXI. Biserica Judeţului, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi sau Biserica Albă a fost greu de datat de către istorici şi arheologi . Biserica a fost construită la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea, oricum înainte de anul 1632 când apare în documente pe fosta Uliţă Mare, în partea de sud a oraşului .

Biserica „Sf. Nicolae” Simuleasa a fost ridicată de Mirco, mare căpitan al lefegiilor sârbi, pe vremea domniei lui Constantin Șerban Cârnul. Lucrările au început în iunie 1654 și s-au terminat în luna noiembrie a aceluiași an. Nicolae Coj, fiul ctitorului, a înzestrat biserica în 1698 cu un „Minei”. În anul 1800 a fost reparată de Sima Bucșenescu, care o zugrăvește, îi reface acoperișul, clădește amvonul și clopotnița, „înfrumusețând-o cu toate desăvârșit”. Alte reparații s-au făcut bisericii în 1863 de către o anume Sultana Simuleasa, probabil fiică a ctitorului din 1800, de la care provine numele adăugat hramului.

Actuala catedrală arhiepiscopală are hramul "Înălțarea Domnului" și este situată aproape de centrul orașului Târgoviște. Cu toate că Mircea cel Bătrân a mutat, pe la anul 1400, scaunul domnesc la Târgoviște, mitropolia a rămas în Curtea de Argeș până in 1515. În 1518 Neagoe Basarab, cerând dezlegarea mitropolitului Nifon, începe zidirea mitropoliei din Târgoviște. Construcția a fost terminată în 1537, în timpul lui Radu Paisie, urmașul lui Neagoe Basarab. Tot acesta o acoperă cu tablă de plumb și o zugrăvește. Unii istorici consideră că biserica dateaza din timpul lui Radu cel Mare (1495 -1508) și că a fost mărită de Neagoe Basarab prin adăugarea pridvorului deschis pe 3 laturi și susținut de 12 coloane. Această biserică rămâne mitropolia țării din 1520 și până în 1688 când se mută la București, sub domnia lui Radu Leon. Matei Basarab (1632 - 1654) înființează în clădirile mitropoliei Târgoviște o tipografie pentru cărți în grai românesc. Despre minunata biserică, cronica țării spune că privind-o se sătura ochii tuturor de vederea ei, iar Paul de Alep o descrie ca fiind cea mai mare biserică ce s-a construit până la acea epocă și mai tarziu în Țara Românească. Ca arhitectură, se aseamană cu biserica mare a mănăstirii Snagov, zidită tot de Neagoe Basarab, lipsindu-i sinusurile laterale. Sub Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), mitropolitul Teodosie a restaurat întreaga clădire, iar mitropolitul Antim Ivireanul reînființează în clădirile ei vechea tipografie în care se tipăresc cărți de slujbă și învățătură ortodoxă. Un secol și ceva mai târziu, eteriștii lui Alexandru Ipsilanti i-au dezvelit acoperișul, topind plumbul pentru gloanțe. În perioada următoare, biserica este deteriorată considerabil. La 1842 s-au dărâmat toate clădirile care au format odată mitropolia Târgoviștei. Au rămas numai biserica și clopotnița de la intrare cu cele 4 clopote. In 1889 s-a hotărât dărâmarea ei, iar între anii 1892 - 1895 arhitectul francez Ize Compte du Nouy începe construcția actualei biserici. După dărâmarea vechii mitropolii, pietrele funerare de pe morminte au fost adunate într-un muzeu al bisericii. Dărâmat și acesta în 1943, pietrele funerare au fost duse la muzeul istoric al orașului. Biserica actuală este construită în stil bizantin, în cărămidă, cu pridvor deschis, susținut de 12 coloane. Este în formă de cruce greacă înscrisă. La întretăierea celor doua brațe ale crucii se înalță turla naosului cu 12 laturi și 12 ferestre. Altarul are, de asemenea, o formă caracteristică, cu o absidă mare în axul longitudinal și două abside alăturate servind de proscomidie și diaconicon.

După cum o atestă inscripţia în limba slavonă, care a dăinuit până astăzi, aflată în pronaos, biserica Sfântul Nicolae Androneşti a fost ridicată în anul 1527 , în timpul domnitorului Radu de la Afumaţi (1521-1529). Din păcate, structura iniţială nu mai există astăzi, biserica fiind grav avariată în 1595, în timpul cunoscutului atac al trupelor lui Sinan Paşa asupra Târgoviştei. În scurta ocupaţie, oştile otomane au distrus o parte a oraşului, inclusiv biserici, iar biserica Sfântul Nicolae a fost grav afectată. După eliberare, încercând să salveze monumentul de la pieire, preotul Goncea a iniţiat, în acea perioadă, unele reparaţii.

Aflată pe strada cu același nume, Biserica Kretzulescu prezintă o particularitate aparte printre monumentele de arhitectură ecleziastică prin faptul că folosește multe elemente de arhitectură gotică, preluate de la vechea biserică catolică din apropiere (portal, ancadramente). Cercetările arheologice întreprinse în anii 2001 și 2002 au evidențiat faptul că biserica a avut o pictură ce o precede pe cea actuală. Când anume va fi fost făcută nu se cunoaște, cert este că resturile picturii sale au fost descoperite sub pardoseala de la 1861.

Între vechile ctitorii târgoviștene care s-au păstrat până în zilele noastre, Biserica Geartoglu, cu hramul Sf. Nicolae, se numără printre cele mai însemnate. Este așezată în plin centru al orașului, vizavi de impunătorul ansamblu al mănăstirii Stelea, la foarte mică distanță de Centrul vechi și de Curtea domnească, în mijlocul unuia dintre cele mai vechi cartiere ale Târgoviștei, fostul „Târg de Jos”. Inițial, era biserică sală cu contraforți, cu naos boltit semicilindric și absida altarului trigonală, fără turlă. În 1640 apare adaosul corpului pronaosului surmontat de turla-clopotniță și de turnulețul casei scării, precum și cei doi contraforți oblici din fațada vest. În 1860 apare pridvorul de lemn și se desființează peretele dintre naos și pronaos, ultimul exemplu românesc de astfel de comunicare între aceste încăperi. Stilul este gotic târziu.

În zona de sud-est a ansamblului fostei Mănăstiri Stelea, la circa 50 m de actuala biserică, se știa, potrivit tradiției locale, că se păstrează ascunse în pământ temeliile unui vechi lăcaș presupus a fi fost ctitoria din jurul anului 1580 a spătarului Stelea și, din acest motiv, numit de târgovișteni „Stelea Veche”, de la care și-a luat numele și strada alăturată (ulterior strada Rapsodiei, azi B-dul Libertății). Portivit cercetătorilor, "Stelea Veche" este datată spre sfârșitul sec. al XIV-lea și începutul sec. al XV-lea (Bis. de lemn) al doilea lăcaș, ridicat în a doua jumătate a secolului al XV-lea, după 1459, de plan triconc, distrusă în 1595, refăcută în a doua jum. a sec. XVII, ultima refacere în 1645, o dată cu zidirea ctitoriei lui Vasile Lupu