Biserică

Bine ai venit pe pagina noastră! Suntem bucuroși că vrei sa ne cunoști. La Efraim, ne străduim să fim o comunitate care Îl urmează pe Hristos cu inimi deschise și pline de dragoste. Te invităm să ne descoperi misiunea, să participi la evenimentele noastre și să fii parte din această familie spirituală. Esti binevenit, indiferent unde te afli pe drumul tău de credință. Ne rugăm să te simți încurajat și înălțat, iar împreună să creștem în dragostea și cunoașterea lui Dumnezeu.

A fost printre primele biserici construite în vremea lui Matei Basarab, pe plan dreptunghiular fără pridvor, cu turn clopotniță pe pronaos, turn care s-a prăbușit în secolul al XIX-lea, însă a fost înlocuit cu unul de lemn. Aici se găsește o placă de mormânt din anul 1654. Acordând o atenție deosebită monumentelor din Târgoviște, Constantin Brâncoveanu a reparat și a repictat biserica lui Buzinca.

Lăcașul pe care îl vedem astăzi, construit în 1768, a înlocuit o mai veche biserică de lemn „făcută de răposatul întru fericire părintele mitropolit Teodosie”. Este vorba, desigur, de mitropolitul Țării Românești, Teodosie, care a ctitorit prima biserică de aici, probabil în timpul primei sale păstoriri (1668-1672). Considerată ultima biserică sală din epoca medievală, construită în Târgoviște, biserica cu hramul Sfinților Atanasie și Chiril e numită pitoresc de localnici „Sf. Tănase”. Este un edificiu de dimensiuni modeste, alcătuit din pronaos, naos și absida altarului.

Biserica ”Sfinții Împărați” din Târgoviste, ctitorită la 15 septembrie 1650 de către Matei Basarab şi soția sa Elena, este de mare valoare arhitecturală prin proporții, prin arhitectura exterioară, prin cea interioară, având și o pictură interioară extrem de valoroasă.  Deteriorarea de-a lungul timpului a fost atât de mare, încât a dus la decopertarea acoperișului, astfel că, între 1731 și 1732, a trebuit să fie reparată și acoperită cu șindrilă de către jupân Vasalache Frumușica și din nou, în 1753, de către fiul său Dragomir și frații acestuia care au învălit-o și au zugrăvit-o și au făcut tâmpla și amvonul afară, făcându-se ctitori noi. În 1821 turcii au prefăcut biserica în geamie, iar apoi i-au dat foc, părăsind-o. A trebuit să fie reparată dar, în 1845, e din nou parasită, iar ruinarea se instalează treptat.

Între vechile ctitorii târgoviștene care s-au păstrat până în zilele noastre, Biserica Geartoglu, cu hramul Sf. Nicolae, se numără printre cele mai însemnate. Este așezată în plin centru al orașului, vizavi de impunătorul ansamblu al mănăstirii Stelea, la foarte mică distanță de Centrul vechi și de Curtea domnească, în mijlocul unuia dintre cele mai vechi cartiere ale Târgoviștei, fostul „Târg de Jos”. Inițial, era biserică sală cu contraforți, cu naos boltit semicilindric și absida altarului trigonală, fără turlă. În 1640 apare adaosul corpului pronaosului surmontat de turla-clopotniță și de turnulețul casei scării, precum și cei doi contraforți oblici din fațada vest. În 1860 apare pridvorul de lemn și se desființează peretele dintre naos și pronaos, ultimul exemplu românesc de astfel de comunicare între aceste încăperi. Stilul este gotic târziu.

În zona de sud-est a ansamblului fostei Mănăstiri Stelea, la circa 50 m de actuala biserică, se știa, potrivit tradiției locale, că se păstrează ascunse în pământ temeliile unui vechi lăcaș presupus a fi fost ctitoria din jurul anului 1580 a spătarului Stelea și, din acest motiv, numit de târgovișteni „Stelea Veche”, de la care și-a luat numele și strada alăturată (ulterior strada Rapsodiei, azi B-dul Libertății). Portivit cercetătorilor, "Stelea Veche" este datată spre sfârșitul sec. al XIV-lea și începutul sec. al XV-lea (Bis. de lemn) al doilea lăcaș, ridicat în a doua jumătate a secolului al XV-lea, după 1459, de plan triconc, distrusă în 1595, refăcută în a doua jum. a sec. XVII, ultima refacere în 1645, o dată cu zidirea ctitoriei lui Vasile Lupu

Comunitatea catolică din Târgoviste este foarte veche, începuturile ei coexistând cu începuturile Cetății de Scaun a Târgoviștei (domnia lui Mircea cel Bătrân) . Date istorice despre existența acestei comunități apar începând cu anul 1457. În decursul istoriei, ca parohi ai comunitătii catolice de aici au fost superiorii mănăstirii franciscane din oraș, până în anul 1867, când biserica și mănăstirea din apropiere au fost predate Vicariatului Apostolic de București, în schimbul unei sume fixate drept despăgubire. Prima biserică catolică, ridicată pe locul celei actuale, este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco della Valle Padovanul scria în 1532 că la Târgoviște "a fost o biserică a Sfântului Francisc, având alături câțiva călugări franciscani observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulilor Bisericii Romane". Acestă biserică este amintită încă în anii 1813 și 1836, în ciuda celor opt incendii suferite. Mai mulți domnitori au sprijinit refacerea ei, ultimul fiind Constantin Brâncoveanu, în 1698.

După cum o atestă inscripţia în limba slavonă, care a dăinuit până astăzi, aflată în pronaos, biserica Sfântul Nicolae Androneşti a fost ridicată în anul 1527 , în timpul domnitorului Radu de la Afumaţi (1521-1529). Din păcate, structura iniţială nu mai există astăzi, biserica fiind grav avariată în 1595, în timpul cunoscutului atac al trupelor lui Sinan Paşa asupra Târgoviştei. În scurta ocupaţie, oştile otomane au distrus o parte a oraşului, inclusiv biserici, iar biserica Sfântul Nicolae a fost grav afectată. După eliberare, încercând să salveze monumentul de la pieire, preotul Goncea a iniţiat, în acea perioadă, unele reparaţii.

Biserica „Sf. Nicolae” Simuleasa a fost ridicată de Mirco, mare căpitan al lefegiilor sârbi, pe vremea domniei lui Constantin Șerban Cârnul. Lucrările au început în iunie 1654 și s-au terminat în luna noiembrie a aceluiași an. Nicolae Coj, fiul ctitorului, a înzestrat biserica în 1698 cu un „Minei”. În anul 1800 a fost reparată de Sima Bucșenescu, care o zugrăvește, îi reface acoperișul, clădește amvonul și clopotnița, „înfrumusețând-o cu toate desăvârșit”. Alte reparații s-au făcut bisericii în 1863 de către o anume Sultana Simuleasa, probabil fiică a ctitorului din 1800, de la care provine numele adăugat hramului.

De mici dimensiuni, lăcașul a servit inițial ca biserică de curte a familiei Cantacuzino, iar arhitectura acesteia ne încântă privirea cu elementele brâncovenești, specifice epocii. Biserica găzduieste și o mică expoziție cu icoane, cărți și obiecte de cult de o inestimabilă valoare.

Aflată pe strada cu același nume, Biserica Kretzulescu prezintă o particularitate aparte printre monumentele de arhitectură ecleziastică prin faptul că folosește multe elemente de arhitectură gotică, preluate de la vechea biserică catolică din apropiere (portal, ancadramente). Cercetările arheologice întreprinse în anii 2001 și 2002 au evidențiat faptul că biserica a avut o pictură ce o precede pe cea actuală. Când anume va fi fost făcută nu se cunoaște, cert este că resturile picturii sale au fost descoperite sub pardoseala de la 1861.

Este o mică biserică, construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea. În vremea lui Mircea cel Bătrân, în 1394, a fost arsă din temelii de trupele lui Baiazid. Astăzi, interiorul este acoperit cu o pictură executată în perioada 1993-1995. Sub biserica actuală a fost descoperită o biserică de lemn din secolul al XIV-lea. Biserica este astăzi paracliserul Universității Valahia din Târgoviște.

A fost ridicată în anul 1654 de Udriște Năsturel și se află în centrul vechi al orașului. Este singura biserică al cărei nume, foarte sugestiv și rar arată preocupări strict economice ale celor care au pus temeliile așezării. Turla de deasupra naosului, prăbușită la cutremurul din 1940, a fost refăcută și pictată în stil tradițional de prof. Vasile Blendea. Fațadele prezintă o frumoasă îmbinare de elemente de veche tradiție în arhitectura Țării Românești cu cele venite din Moldova, odată cu construirea bisericii mănăstirii Stelea.

Monument cu o deosebită importanță arhitecturală, reprezentativ edificiu de cult al Târgoviștei medievale, biserica purtând hramul Sfinților Voievozi și Arhangheli Mihail și Gavril se găsește în imediata vecinătate a perimetrului centrului vechi. Alături, imediat către nord, se afla pe vremuri casa unde s-a născut Ion Heliade Rădulescu, al cărui nume s-a transmis mai apoi străzii.

Biserica Sfântul Gheorghe a fost ridicată de sfântul domnitor Neagoe Basarab, care a hotărât, la începutul domniei sale, întemeierea unei biserici micuţe, deasupra unui puţ. Se pare că planul voievodului a fost de a-şi feri parte din tezaur în acest ascunziş, atât de ochii turcilor, cât şi de cei ai boierilor. Biserica este de plan dreptunghiular, inițial fără pridvor. O particularitate însemnată a planului bisericii o constituie absida altarului care are muchie în ax.

Actuala catedrală arhiepiscopală are hramul "Înălțarea Domnului" și este situată aproape de centrul orașului Târgoviște. Cu toate că Mircea cel Bătrân a mutat, pe la anul 1400, scaunul domnesc la Târgoviște, mitropolia a rămas în Curtea de Argeș până in 1515. În 1518 Neagoe Basarab, cerând dezlegarea mitropolitului Nifon, începe zidirea mitropoliei din Târgoviște. Construcția a fost terminată în 1537, în timpul lui Radu Paisie, urmașul lui Neagoe Basarab. Tot acesta o acoperă cu tablă de plumb și o zugrăvește. Unii istorici consideră că biserica dateaza din timpul lui Radu cel Mare (1495 -1508) și că a fost mărită de Neagoe Basarab prin adăugarea pridvorului deschis pe 3 laturi și susținut de 12 coloane. Această biserică rămâne mitropolia țării din 1520 și până în 1688 când se mută la București, sub domnia lui Radu Leon. Matei Basarab (1632 - 1654) înființează în clădirile mitropoliei Târgoviște o tipografie pentru cărți în grai românesc. Despre minunata biserică, cronica țării spune că privind-o se sătura ochii tuturor de vederea ei, iar Paul de Alep o descrie ca fiind cea mai mare biserică ce s-a construit până la acea epocă și mai tarziu în Țara Românească. Ca arhitectură, se aseamană cu biserica mare a mănăstirii Snagov, zidită tot de Neagoe Basarab, lipsindu-i sinusurile laterale. Sub Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), mitropolitul Teodosie a restaurat întreaga clădire, iar mitropolitul Antim Ivireanul reînființează în clădirile ei vechea tipografie în care se tipăresc cărți de slujbă și învățătură ortodoxă. Un secol și ceva mai târziu, eteriștii lui Alexandru Ipsilanti i-au dezvelit acoperișul, topind plumbul pentru gloanțe. În perioada următoare, biserica este deteriorată considerabil. La 1842 s-au dărâmat toate clădirile care au format odată mitropolia Târgoviștei. Au rămas numai biserica și clopotnița de la intrare cu cele 4 clopote. In 1889 s-a hotărât dărâmarea ei, iar între anii 1892 - 1895 arhitectul francez Ize Compte du Nouy începe construcția actualei biserici. După dărâmarea vechii mitropolii, pietrele funerare de pe morminte au fost adunate într-un muzeu al bisericii. Dărâmat și acesta în 1943, pietrele funerare au fost duse la muzeul istoric al orașului. Biserica actuală este construită în stil bizantin, în cărămidă, cu pridvor deschis, susținut de 12 coloane. Este în formă de cruce greacă înscrisă. La întretăierea celor doua brațe ale crucii se înalță turla naosului cu 12 laturi și 12 ferestre. Altarul are, de asemenea, o formă caracteristică, cu o absidă mare în axul longitudinal și două abside alăturate servind de proscomidie și diaconicon.

Dintre bisericile medievale, Biserica Albă are o poveste aparte. Biserica Albă se află pe Calea Domnească, la nr. 287, către Poarta Bucureştilor. Este denumită astfel spre a se deosebi de Biserica Roşie, zidită de vornicul Coandă prin 1545 şi aflată lângă Biserica Albă. Biserica Albă are o poveste aparte, de la datarea „legendară” a acesteia, până la modul în care au trecut peste ea anii, sute de ani, din secolul al XVI-lea şi până în secolul XXI. Biserica Judeţului, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi sau Biserica Albă a fost greu de datat de către istorici şi arheologi . Biserica a fost construită la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea, oricum înainte de anul 1632 când apare în documente pe fosta Uliţă Mare, în partea de sud a oraşului .