Potlogii constituie o emblemă a stilului brâncovenesc. Născut ca un fenomen artistic de sinteză între elemente autohtone și cele de influență atât orientală, cât și occidentală, între tradiție și inovație artistică, stilul brâncovenesc a biruit peste timp. Complexul monumental, care se întinde pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, era alcătuit din mai multe elemente: poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul. Alături se află biserica, înălțată tot de voievod, în 1683, pe când era mare spătar. Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile. Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujitorilor, era drepunghiulară și ceva mai scurtă. Era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care forma grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului, până în lunca Sabarului.

Întreaga activitate artistică şi pedagogică desfăşurată de gravorul Gabriel Popescu (1866-1937), întemeietorul şcolii de gravură în România, profesor la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, este cuprinsă şi ilustrată prin exponatele din muzeul de la Vulcana-Pandele. Casa cu atelier a gravorului Gabriel Popescu este singura de acest tip din România. A fost deschisă publicului în anul 1972, restaurată în anul 2016 şi prezintă viaţa şi opera acestui mare gravor al ţării.

Realizarea la Târgoviște a „Casei Romanței” – spațiu muzeal unic în România – de către Centrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște, sub patronajul Federației Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor pentru UNESCO din Europa și America de Nord (FEACU), constituie unul dintre cele mai remarcabile argumente cu care promovăm, pe plan național și internațional, Romanța ca gen muzical de patrimoniu al culturii naționale, pentru includerea ei în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Imobilul din Bulevardul Regele Carol I, nr. 3, în care a fost realizată și inaugurată „Casa Romanței” din Târgoviște la data de 18 octombrie 2017, are el însuși valoare de patrimoniu. La „Casa Romanței” din Târgoviște se organizează periodic, în parteneriat cu numeroase instituții publice, evenimente cultural-artistice, educative, științifice menite să înnobileze statutul cultural și istoric al municipiului Târgoviște și al județului Dâmbovița și să contribuie la identificarea de noi oportunități pentru promovarea în țară și în străinătate a patrimoniului cultural din această zonă a României. Organizarea muzeală a „Casei Romanței” Casa Romanței din Târgoviște se deschide cu „Sala vocilor de aur” unde vizitatorii pot admira încă de la intrare panourile cu fotografii ale vedetelor muzicii populare, muzicii clasice și muzicii ușoare din România, alături de cele al interpreților din străinătate care au fost prezenți în recital la Festivalul Național „Crizantema de aur”. Vitrinele sunt dedicate partiturilor vechi, documentelor inedite, fotografiilor din festival, discurilor vechi și noi de romanțe, precum și altor materiale din colecții particulare. „Sala compozitorilor” cuprinde documente inedite, fotografii și partituri vechi care reprezintă o mărturie istorică elocventă a preocupării pentru creația de romanțe pe care au avut-o generații de mari compozitori români, peste 250, mari dirijori și muzicologi care au contribuit semnificativ la evoluția acestui gen muzical, la înnobilarea lui muzicală și poetică, precum și la slujirea lui timp de 50 de ani pe scena Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur”. Tot „Sala compozitorilor” găzduiește și o foarte veche partitură olografă de romanță a celebrului compozitor Ciprian Porumbescu, facsimil după partitura originală aflată în arhiva Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, precum și planșa intitulată „Romanța imnului național”, care cuprinde partiturile, versurile și alte documente istorice care probează faptul că romanța compusă în anul 1836 de Anton Pann, „Din sânul maicei mele”, pe versurile poetului Grigore Alexandrescu, târgoviștean la origini, se află în geneza Imnului de stat al României, „Deșteaptă-te, române!”, ale cărui versuri au fost semnate de Andrei Mureșanu. „Sala Trofeelor” și „Sala actorilor și prezentatorilor” cuprind fotografiile câștigătorilor Trofeului „Crizantema de aur” și pe cele ale Premiului I al festivalului, începând cu anul 1968, precum și fotografii ale celor peste 70 de mari actori și prezentatori de televiziune care au prezentat și au susținut recitaluri la „Crizantema de aur”. Vizitatorii mai pot admira la „Casa Romanței” instrumente muzicale vechi, ținute vestimentare de concert și alte articole personale donate de compozitori, dirijori și interpreți de romanțe și de urmași ai acestora. Sala studio „Crizantema de aur” este destinată organizării evenimentelor culturale în cadrul programului „Casa Romanței – ambasadă a culturii la Târgoviște” și are în dotare pianul de concert al Festivalului „Crizantema de aur”, care a supraviețuit miraculos incendiului care a distrus, în anul 1986, sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgoviște, în care se organiza anual festivalul. „Casa Romanței” din Târgoviște este, în egală măsură, și un spațiu în care vizitatorii pot viziona înregistrări video din Festivalul Național „Crizantema de aur”, intrând astfel în fascinanta lume a patrimoniului cultural imaterial românesc în care Romanța a dăruit României Imnul de Stat și unește, de peste 250 de ani, marile spirite ale națiunii române în concertul sublim al umanității, dedicat păstrării identității culturale și salvgardării valorilor de patrimoniu cultural material și imaterial.

Înfiinţat în 1967, Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni prezintă vizitatorului, ediţii princeps, corespondenţa, mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii, care vin să ilustreze, în mod fericit, talentul scriitoricesc şi frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri. Imobilul în care funcţionează muzeul a aparţinut scriitorului Ion Al. Brătescu-Voineşti până după primul război mondial şi a fost construit între 1897 – 1898.

Casa - atelier Gheorghe Petraşcu aminteşte vizitatorului de clipele petrecute de artistul care s-a legat prin lucrările sale de Târgovişte, de oraşul care l-a primit în 1922, când şi-a construit aici o locuinţă; oraşul paşnic, patriarhal, care îl atrăgea atât prin istoria sa lăsată pe ruinele Curţii Domneşti, dar şi prin linişte şi calm, şi-a lăsat amprenta în pânzele sale expuse în vechiul său atelier.

Proiectată ca sediu al Prefecturii, clădirea în care funcţionează Muzeul de Artă este una dintre cele mai vechi şi frumoase din Târgovişte, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Muzeul de Artă posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească: frescă, icoane, mobilier de epocă precum şi opere de artă modernă şi contemporană semnate Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Vasilescu, Bob Bulgaru, Nicolae Dărăscu, Sava Henţia, George Demetrescu Mirea.

Cunoscută şi sub numele de Casa Mihai Dobrescu, clădirea în care funcţionează muzeul datează din perioada 1880 – 1890. Expoziţia permanentă a muzeului prezintă piese etnografice legate de ocupaţiile tradiţionale specifice zonei Pucioasa, Moroieni, Pietroşita, Runcu, Râul-Alb şi Văleni-Dâmboviţa.

Înfiinţat de prof. Dumitru Ulieru, muzeul adăposteşte, din anul 1974, o valoroasă colecţie care vorbeşte despre viaţa comunităţii rurale a localităţii în veacurile trecute. Printre cele mai importante exponate, se numără produse ale artei populare locale - ştergare, scoarţe, piese de port, Pietroşiţa fiind un important centru de ţesut covoare.

Muzeul Național al Poliției Române este unicul muzeu cu acest profil din țara noastră, fiind inaugurat la data de 7 iulie 2000. Clădirea care găzduiește Muzeul Naţional al Poliției Române, un elegant monument de arhitectură care, între 1867 și 1893, a fost reconstruită în stil neoclasic. O vizită la muzeu ne prilejuiește cunoașterea diferitelor etape de dezvoltare ale Poliției Române, oglindind drumul parcurs de această instituție în evoluția sa, atât pe plan național, cât și internațional.

"Zimbrăria Neagra" din cadrul Ocolului silvic Bucșani, în județul Dâmbovița, este situată la mai puțin de 80 de kilometri de București, la 30 de kilometri de mun. Târgoviște și 35 Km față de mun. Ploiești. În Rezervația Neagra Bucșani, în luna mai 2010 exista un numar de 35 de zimbri, 16 masculi și 19 femele, ce trăiesc pe 162 de hectare de pădure. Toate cele 35 de animale au fost botezate cu nume care încep cu "RO". La sfârșitul anului 2009, zimbrăria s-a îmbogățit cu patru noi exemplare. Născut in iunie 1986, Rociu este cel mai vârstnic zimbru. Alți zimbri poartă nume ca : Rococo, Rotunda, Rogojan, Romario, Roberta și chiar "Robokap". Zimbrăria Neagra s-a înființat în 1983, cu scopul adaptării speciei în zona de câmpie a acestui animal. În 1983, au fost aduși la Bucșani 18 zimbrii din țară, dar și câteva exemplare din străinătate. După 1995, scopul zimbrăriei a fost de înmulțire și transfer al zimbrilor către celelalte rezervații.

Clădirea şi amplasamentul Muzeului de Istorie au fost alese, nu întâmplător, într-o zonă cu o deosebită semnificaţie istorică - Calea Domnească. Palatul de Justiţie, azi monument istoric, a fost construit la începutul secolului al XX-lea, fiind una dintre cele mai importante mărturii ale arhitecturii neoclasice. În acest spaţiu se află expoziţia de bază a muzeului, care vorbeşte vizitatorului despre istoria poporului român din epoca paleolitică până la 1918.

Reînfiinţată în anul 1979 prin efortul conjugat al profesorilor şi oamenilor de cultură Ion Gavrila şi Mihai Oproiu, într-o casă construită în stil rustic, Casa Memorială "Ion Luca Caragiale" adaposteşte mărturii scrise ale vieţii şi activităţii marelui dramaturg, născut la Haimanale. Muzeul prezintă vizitatorului mărturii documentare, cărţi în ediţii princeps, fotografii, afişe, mobilier de epocă, obiecte personale, care au rolul de a aduce în atenţia vizitatorului viaţa cu frământările şi împlinirile sale, ale geniului dramaturgiei româneşti.

Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic este primul de acest fel din România şi din Europa Centrală şi de Sud-Est. Acesta este centrat pe descoperirile cele mai importante făcute în paleoliticul superior şi mijlociu din România. În muzeu se regăsesc artefacte care fac parte, în mod cert, din patrimoniul arheologic universal, precum sunt cele mai vechi mărturii din lume privind simbolismul omului de Neanderthal.

Lângă poarta mare, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de sud-est a Curţii Domneşti, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaş de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat şcolar particular, local al poliţiei oraşului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniţă, parter şi etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poţi admira monumentele Curţii Domneşti, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcţiilor tradiţionale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, ce adăposteşte mărturii ale civilizaţiei unui popor, exprimată printr-unul din cele mai profitabile meşteşuguri – tiparul. Circuitul expoziţiei începe cu prezentarea primelor forme şi suporturi de scriere şi continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile şi răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Ţara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) şi Evangheliar (1512), realizate la Târgovişte, vatra tipăriturilor din Ţara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că ”şi în limba română se poate citi cuvântul Domnului” şi a cărui activitate tipografică desfăşurată atât la Târgovişte, cât şi la Braşov este ilustrată în expoziţie (Triod Penticostar – 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român – 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidenţiată prin cărţile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Ţara Românească (Evanghelia învăţătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât şi în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) şi Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad). Apariția cărţii laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgovişte, Bucureşti, Buzău şi Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofeşti), prin manuscrisele şi tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) şi prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole şi dicţionarele editate de reprezentanţii Şcolii Ardelene. Scrierile didactice şi de literatură beletristică în ediţii princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon şi Bolintineanu etalate în expoziţie marchează momentul renunţării la alfabetul chirilic şi al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicaţii cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, şi Gazeta de Transilvania, tipărită de George Bariţiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc şi celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte şi tiparniţa din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistenţă a expoziţiei.

Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie, inaugurată ceremonial abia în 1919 în prezenţa regelui Ferdinand I, este una dintre instituţiile reprezentative ale învăţământului militar românesc, care a funcţionat la Târgovişte între 1910 şi 1948. De pe băncile ei vor ieşi o parte din elita cadrelor militare ale ţării, care vor activa în Al Doilea Război Mondial, menţionându-l doar pe viitorul mareşal Ion Antonescu, personalitate controversată din punct de vedere politic dar căruia nu i se pot retrage realele calităţi militare. Ca o dovadă a înaltei ţinute şi a pregătirii excepţionale care se făcea în cadrul acestei instituţii mai amintim şi numele lui Felix Ţopescu, Toma Tudoran, târgoviştean prin adopţie, originar din Iaşi, şi Henri Rang, multipli campioni ai întrecerilor hipice în anii '30 ai secolului trecut din Regatul Unit, Germania, Austria şi Polonia. Construcţie monumentală, bine proporționată, sobră, cu săli înalte și spațioase, realizată între anii 1907 – 1910, clădirea centrală a Şcolii adăpostea biroul comandantului, sălile de clasă, cazinoul ofițerilor și dormitoarele elevilor. Pe frontispiciul ei va fi inscripționată deviza acestei școli: „OFIȚERUL DE CAVALERIE TREBUIE SĂ FIE CĂLĂREȚ ȘI CAVALER”, deviză care este vizibilă până în prezent. În spatele pavilionului central se situau alte construcții necesare cazărmii: clădirile pentru ostași, infirmeria, bucătăria, sala de mese, baia, spălătoria, patru grajduri a câte 84 de cai fiecare, două manejuri, infirmeria de cai, potcovăria, magazii de furaje. Manejul, având o suprafață de 1000 metri pătrați, dispunea de un acoperiș susținut cu o dantelărie de grinzi, ancore și tiranți metalici. Acesta permitea efectuarea călăriei pe timp nefavorabil. În partea din spate a cazărmii, întinzându-se pe o suprafață de 25 hectare, se afla hipodromul, care dispunea și de o tribună (construită de Societatea Hipică „Târgoviște”, la fel ca și pista de alergări) care permitea spectatorilor să urmărească cursele hipice, săriturile peste obstacole și alte exerciții specifice. După 1948 spaţiul fostei Şcoli de Cavalerie va rămâne legat de activitatea militară servind drept cazarmă mai multor unităţi militare, până în anul 2003. Destinul avea să îi rezerve un rol esenţial în timpul evenimentelor din 1989, care au dus la sfârşitul regimului totalitar din România. Conceptul expozițional se rezumă în a reface, în proporție de peste 90% atmosfera de la sfârșitul anilor '80 și a aminti importanta moștenire a vechii Școli de Cavalerie din Târgoviște.

Cunoscut şi sub numele de Casa „Angela Georgescu”, clădirea în care funcţionează muzeul este monument de arhitectură românească de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Muzeul adăposteşte Colecţia Emilia şi Vasile Blendea, în cadrul căreia se evidenţiază lucrări de artă (pictură, grafică, sculptură) şi piese cu caracter memorial (mobilier, ustensile de lucru şi obiecte personale).