Un capitol din istoria Târgoviștei
Grigore ALEXANDRESCU, poet, fabulist, traducǎtor, publicist, politician, născut la Târgoviște, pe 22 februarie 1810, copilǎreşte pe meleagurile natale, la casele lui Nae Hiotu.
Rămâne orfan şi sărac, dar de mic dovedeşte o inteligență deosebită şi o memorie extraordinară. Învață greaca şi franceza, devine elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din Bucureşti, fiind coleg cu Ion Ghica.
Opera sa cuprinde meditații şi elegii preromantice şi romantice, epistole, satire şi fabule, influențate puternic de clasicismul francez, deschizând drum marii poezii de profundǎ interiorizare, de meditație asupra sensurilor vieții. Contribuie decisiv la crearea epistolei şi fabulei româneşti.
Dedicǎ oraşului natal poeziile „Adio. La Târgovişte”, „Trecutul. La Mǎnǎstirea Dealului”.
Ca semn de recunoştințǎ i se ridicǎ un bust în oraş, realizare a sculptorului I. Pavelescu-Dima, în apropierea casei natale. O şcoalǎ generalǎ şi o stradǎ îi poartǎ numele.
Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit;
O iubesc, căci e tristă și căci a suferit:
Și precum anticarul, la patima-i supus,
Culege vechea-aramă ce nu mai are curs,
Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc,
Fiu al ăstor ruine, țărâna lor slăvesc.
Versuri din poezia: Trecutul la Mănăstirea Dealului.
O iubesc, căci e tristă și căci a suferit:
Și precum anticarul, la patima-i supus,
Culege vechea-aramă ce nu mai are curs,
Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc,
Fiu al ăstor ruine, țărâna lor slăvesc.
Versuri din poezia: Trecutul la Mănăstirea Dealului.