PRECIZĂRI ASUPRA DENUMIRII ORAŞULUI

Cuvântul Târgovişte vine din limba slavă veche şi înseamnă locul unde există sau a existat un iarmaroc, bazar sau târg. În vechea slavă „turgovişte”, „trugovişte” înseamnă târg, piaţă.

În secolul XX, a existat o explicaţie etimologică a grupului „ovişte” care semnifică luncă sau câmp, de unde Târgovişte ar fi însemnat „Târgul din luncă”.

În afara oraşului cu acest nume, în România regăsim toponimele Târgovişte la satul cu acelaşi nume din comuna Balint, judeţul Timiş (menţionat, fără localizare precisă, pe la 1348 şi sigur pe la 1690-1700), la un sat dispărut din judeţul Mehedinţi (Gura – Văii de astăzi, menţionat în 1495-1505, în 1560 ca silişte şi în 1569 din nou ca sat) şi pe râul Putna, unde exista un sat Târgoveţi în 1609-1610.
Frecvenţa termenului s-a impus şi în toponimia minoră a oraşului. Existau aici un „Târg din Lăuntru” şi un „Târg din afară” separate de Valul şi Şanţul cetăţii, un „Târg de Sus” (cel mai vechi din oraş, pe locul actualului cartier Suseni) şi un „Târg de Jos”, o uliţă „a Târgului” dar şi pârâul „Târgoviştioara”.

Numele fostei capitale a Ţării Româneşti a fost consemnat în diverse variante, în documente cartografice şi de cancelarie, emise în alte limbi, începând cu secolul al XVI-lea, dar prima variantă este cea din 1396 – I. Schiltberger – Turkoich.