Casa Aramă

Clădirea a fost construită în urma cutremurului devastator din anul 1802 când s-a hotărât ca Biserica Sfânta Vineri să devină o filială a Mănăstirii Dealu. 

În 1803, pe parcela de teren primită de călugării de la Mănăstirea Dealu de către Dionisie Lupu, se construiește o clădire egumenească ce cuprindea „odăi sus și jos, o cuhnie și un grajd”. Construcția era lipită de zidul de incintă de pe latura de sud a Curții Domnești, lângă poarta deschisă de Constantin Brâncoveanu spre Casele Coconilor. 

Clădirea avut și destinația de școală ecumenică, după cum dovedesc documentele din vreamea lui Vasile Lupu când, mobilierul școlar prevedea așa zisa „bancă de nisip” pe care se învăța alfabetul. A fost de asemenea și internat cu dormitoare comune, bucătărie și pivnițe, precum și casă parohială. În timpul Primului Război Mondial clădirea a găzduit sediul comandamentului german. 

Cutremurul din 1944 a contribuit la distrugerea clădirii care, după 1945 a rămas în ruină până acum câteva decenii.

Forma clădirii a fost eternizată de fotografia lui Carol Popp de Szatmary în 1867, care a ajutat la reconstituirea casei între anii 2008 și 2010, care restituie aproape integral fosta cădire din care se mai păstrează doar două ziduri la interior.

Din ianuarie 2011 în Casa Aramǎ de la Curtea Domneascǎ a fost reorganizat Muzeul Tiparului şi al Cǎrții Româneşti Vechi.